• Brick Lane by Monica Ali
• Eating Animals by Jonathan Safran Foer
• Cleo by Helen Brown

<ul> <li><a href=”http://www.shelfari.com/books/119715/Brick-Lane?widgetId=174932″>Brick Lane</a> by Monica Ali</li> <li><a href=”http://www.shelfari.com/books/5679016/Eating-Animals?widgetId=174932″>Eating Animals</a> by Jonathan Safran Foer</li> <li><a href=”http://www.shelfari.com/books/12920301/Cleo?widgetId=174932″>Cleo</a> by Helen Brown</li> </ul> <p>via The Site for Books & Readers – Shelfari.

• „De aceea mă apuc să aştern totul pe hârtie. Eu mă număr printre aceia care nu înţeleg până nu scriu.”

•  

   

   

   

   

   

   

  “Tu n-ai probleme. Nu e cazul să te îngrijorezi. Chiar dacă umbli cu capul în nori, noaptea, tu n-o să cazi în fântână. Şi atâta vreme cât sunt cu tine n-am să cad nici eu.”  

• “Ciudat început de primăvară. Mi-am petrecut toată vacanţa aşteptând scrisori.”

• “Privind în urmă, îmi dau seama acum că primul simptom al bolii ei s-a manifestat prin neputinţa de a scrie scrisori.”

• “Acum, de exemplu, îi este greu chiar să poarte o conversaţie banală. Nu-şi găseşte cuvintele ţi din pricina aceasta este dezorientată – dezorientată şi speriată.”

• “Am intrat în casă, am tras perdelele, dar n-am scăpat nici acolo de miresmele primăverii. Învăluiseră totul în jur, dar eu nu eram capabil să  simt decât miros de putrefacţie şi am început să urăsc primăvara, presimţind că ea nu-mi va aduce nimic bun. Uram durerea surdă ce o stârnise în sufletul meu. Nu mai simţisem atâta ură în viaţa mea. Am petrecut apoi trei zile ciudate, cu senzaţia că nu fac altceva decât să mă plimb pe fundul mării. Nu prea auzeam ce mi se spunea şi nici lumea nu părea să înţeleagă ce zic eu. Trupul meu părea învăluit într-o membrană ce mă izola complet de tot ce se afla în jurul meu. Nu-i puteam atinge, dar nici ei nu mă puteau atinge. Mă simţeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, şi ei erau neputincioşi în faţa mea.”

•  

   

   

• “Te-ai închis complet în lumea aia a ta

   

   

   

  şi când bat la uşă, strigându-te, scoţi nasul o secundă şi fugi la loc.”

   

   

   

• Scrisorile p

   

   

   

  ăreau să-mi susţină viaţa ce ameninţa să se sfărâme în bucăţi.

   

   

   

• Nu vreau s

   

   

   

  ă mă scuz, dar am fost cu-adevărat deprimat atunci şi creierii îmi erau parcă înceţoşaţi. Nu eram capabil să observ nimic. Am înţeles că, de fapt, tu erai cea care mă ţinea la suprafaţă abia după ce nu ne-am mai văzut. În clipa în care te-am pierdut, nu am mai fost capabil să mă adun, s-a năruit totul.

   

   

   

• “S

   

   

   

  ă ştii, spuse Midori lipindu-şi obrazul de pieptul meu, că eu sunt o fiinţă umană, în carne şi oase şi prin venele mele curge sânge. Tu mă ţii în braţe şi eu îţi spun că te iubesc. Sunt gata să fac orice-mi ceri. Oi fi eu puţin cam trăsnită, dar sunt copil bun, cinstit, muncesc din greu, sunt destul de drăguţă la faţă, am sâni frumoşi, fac mâncare gustoasă şi am moştenit jumătate din averea tatei. Pot fi o partidă bună, nu crezi? Dacă nu mă vrei, o să găsesc pe altcineva care să mă ia.”

   

   

   

• Dac

   

   

   

  ă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează şi ele? Au rămas furnici de când lumea şi pământul.

   

   

   

• Te rog nu te mai fr

   

   

   

  ământa atât de mult. Noi toţi (vreau să zic că noi toţi înseamnă şi cei normali şi cei mai puţin normali) suntem nişte fiinţe imperfecte care trăim într-o lume imperfectă. Nu ne măsurăm acţiunile şi sentimentele cu rigla sau cu raportorul şi nici nu putem să trăim cu precizia unui cont bancar, nu?

   

   

   

• “Totul se petrece a

   

   

   

  şa cum îţi este scris şi chiar dacă faci eforturi să nu superi pe nimeni, lumea tot se supără dacă a venit momentul să se supere. Aşa-i viaţa, ce să-i faci! Nu vreau să-ţi fac morală, dar chiar cred că a venit timpul să înveţi şi tu asemenea lucruri. Eu am impresia că uneori vrei să determini viaţa să intre într-un calapod de-al tău. Nu se poate! Dacă nu vrei să-ţi petreci zilele într-un spital de boli mintale, deschide-ţi puţin sufletul şi lasă viaţa să-şi urmeze cursul ei firesc.”

   

   

   

• “sinchise

   

   

   

  şte-te mai puţin de alţii şi, ori de câte ori ţi se iveşte prilejul, te rog să fii fericit. Îţi spun din proprie experienţă că dacă scapi asemenea şanse —şi ele nu sunt decât două-trei în viaţă — o să regreţi apoi câte zile vei trăi.”

   

   

   

• S-au adunat în mine mult prea multe amintiri,

   

   

   

  şi dacă una singură dintre ele îşi croia drum spre suprafaţă, toate celelalte năvăleau după ea, iar eu mă simţeam incapabil să le stăvilesc.

   

   

   

• Cât tr

   

   

   

  ăim, avem moartea în noi şi o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să le ştim.

   

   

   

• Din moartea lui Naoko am învăţat însă că nimic nu poate alina durerea pe care o simţim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neaşteptat.

   

   

   

• “Uneori am impresia c

   

   

   

  ă sunt doar un paznic de muzeu. Dar ştii ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu-l vizitează nimeni şi pe care eu îl păzesc doar pentru mine.”

   

   

   

• Scrisorile nu sunt, la urma urmei, decât ni

   

   

   

  şte bucăţi de hârtie, am afirmat eu. Chiar dacă le arzi, ceea ce există în inimă rămâne, iar ceea ce e dat să dispară, dispare oricum.

   

   

   

•  

   

   

   

   
   

   

   

• “Nu mai avea chef sa se vada cu nimeni – sau, mai bine zis, absenta Lui facea ca toti ceilalti sa para inutili”. (p.11)
• “Autocompatimirea isi iteste capul atunci cand arunci o privire obiectiva asupra propriei persoane, si esti cuprins de un sentiment de compasiune pentru fiinta pe care o vezi, o atitudine care implica: ‘Daca ar fi cineva pe care sa nu-l cunosc, mi-ar parea rau pentru el/ea’. Inseamna sa fii sedus de propria stare deplorabila, sa te intristezi de propria tristete” (p.11)
• “Alice considerase întotdeauna ca un sarut reusit trebuia sa fie egal – daca nu sa rivalizeze – cu a face dragoste cu un partener talentat. Aprecia un barbat care investea timp si atentie intr-un sarut, cand era provocat sa exploreze posibilitatile erotice si tehnic-subtile ale gurii. Un barbat care sarutA bine are nevoie de priceperea unui violonistsau pianist, trebuie sa stie cum sa controleze si sa articuleze fiecare muschi al gurii, trebuie sa cunoasca claviatura, ritmul si tempo-ul, sa stie cand sa apese si cand sa atinga usor si incitant, cand sa desschida gura si cand sa lase putin distanta. Un barbat care saruta bine trebuie sa-si controleze productia de saliva şi ritmul respiraţiei, trebuie să ştie când să schimbe cu senzualitate poziţia capului pentru a implica întreaga faţă într-un sărut, să coordoneze ceea ce se întâmplă în jurul buzelor cu degetele care explorează urechile şi ceafa, tâmplele şi sprâncenele. (p. 20)

Reference for Indian words: http://www.authortrek.com/brick_lane_page.html

Reference for English words: Longman Dictionary of Contemporary English

1. paratha - Chapter One p. 8 – is a kind of bread

2. sadhus -  Chapter One p. 13 – are holy beggars in Hinduism

3. Sylhetis – Chapter One p. 21 – Sylhet is a city in north east Bangladesh

4. purdah – Chapter One p. 22 – ‘screen’ or ‘veil’, the custom of Muslims and Hindus to hide women from public view by means of screens or veils

5. jackfruit – Chapter One p. 28 – is a species of tree of the mulberry family and itsfruit, native to southwestern India, Bangladesh, Philippines  and Sri Lanka. It is well suited to tropical lowlands. It is commercially grown and sold in these countries. The English name jackfruit, one of many for the fruit, derives from Portuguese jaca, which is derived from Malayalam chakka. (see what one off these look like) –> “The jackfruit is still on the tree but already he is oiling his moustache” – Chanu
6. salaam – Chapter Two p. 37 – a respectful bowing gesture, extending ‘salaam’ (‘peace’)

7. palanquin - Chapter Two p. 40 – a covered chair on parallel poles that could be carried by two or four people

8. Kachuga Turtle – Chapter Three p. 42

9. muezzin – Chapter Three p. 43 – are those who call Muslims to pray from the mosque

10. maharanee - Chapter Three p. 46 – title given to the wife of the maharajah, or a high ranking Indian princess

11. dish = to give a lot of information about something or someone, especially something that would usually be secret or private

12. namaz = the five daily prayers for Muslims  
13. imam = a Muslim religious leader or priest
14. salwaar kameez
15. in a sling –> sling = a piece of cloth tied around your neck to support an injured arm or hand
    (She had her arm in a sling)
16. (straight/right) from the horse’s mouth = you hear or get information straight from the horse’s mouth, you are told it by someone who has direct knowledge of it
17. stepladder =  a ladder which has two sloping parts that are joined at the top so that it can stand without support, and which can be folded flat
18. gritty = showing determination and courage
19. winch = to lift something or someone up using a winch (=  a machine with a rope or chain for lifting heavy objects)

20. goitre - Chapter Three p. 59 – a swelling of the thyroid gland on the neck

21. nengti – Chapter Three p. 64 some type of clothing ? probably a narrow length of cloth (nengta or nengti means naked)

22. fluff - soft light bits of thread that have come from wool, cotton, or other materials; soft light hair or feathers, especially on a young bird or animal (Chapter 4)

23. shondesh – Chapter Four p. 65 – delicacy of Bengal, a white colored dry sweet item made from chenna or casein; it is fluffy, mildly sweet and so soft  that it virtually melts inside your mouth.

24. dig sth out – to find something you have not seen for a long time, or that is not easy to find
25. jute – Chapter Four p. 66 – strong plant fibre used for variety of products, such as the underlay of carpets.  The processing of jute is a big industry in Bangladesh

26. “a virtuous circle” – Chapter Four p. 66 – a neat phrase from Chanu, and a very good way to start a critique of his loquaciousness

27. gnawing – worrying or painful, especially for a long time